No aru taka wa, tsume o kakusu, cum spune un proverb japonez. Soimul iscusit isi ascunde ghearele. Traind discret si retras in Tokio, John Rain incearca sa-si evite vechea existenta de asasin, pana cand este abordat cu o oferta greu de refuzat. Rain si vechiul lui prieten Dox, alaturi de doi mercenari, sunt recrutati de colonelul Horton, faimos pentru operatiuni clandestine. Misiunea lor: eliminarea unor inalte oficialitati din guvernul american aparent asociate unei iminente lovituri de stat. Desigur, lucrurile nu sunt ceea ce pareau a fi si cei patru barbati duri si orgoliosi se vor trezi in scurt timp urmariti de FBI si CIA, siliti sa se inteleaga intre ei si sa se sprijine reciproc, in timp ce afla adevarul din spatele motivelor lui Horton. In operatiunea asta avusesem ghinioane. Cateva ratari sau, mai degraba, actiuni nefinalizate, totusi finalul fusese cel dorit. Un deces cu aspect perfect natural si o rasplata financiara exceptionala. Si poate ca, de data asta, un bine general mai insemnat. Pe ansamblu, nu aveam absolut niciun motiv sa ma plang. Asta in sine ar fi trebuit sa-mi spuna ca ceva era foarte nelalocul sau?